Cristi Predună

POVESTEA MEA

În căutarea împlinirii artistice, dar mai cu seamă din dorința de a aduce bucurie inimii, vin înaintea ta, prin cântec și vers!

După descoperirea comorilor uitate prin poduri și cufere prăfuite, grele de istorie dureroasă, mă umplu astăzi de bogație sufletească pe care vreau să o guști și tu spre neuitare.

Când încep să cânt din frumoasele cântări ale Israelului, îmi SIMT trupul îmbălsămat cu aromele veșniciei, iar sufletul inundat cu apă vie.

În acele clipe, cerul îmi este mai aproape și GUST din dulceața păcii Lui, mă las mângâiat de razele LUMINII vindecătoare ce coboară până aici jos, la mine, de la tronul Său.

Nu pot să VĂD și nici să ATING Poarta Frumoasă, prin care cred că într-o zi voi merge ACASĂ, dar pot să ASCULT glasul duios ce mă cheamă cu suspine neștiute, negrăite: VINO!

Darul? De la părinți! Gândul bun? De la Dumnezeu, precum și dorința fierbinte de a schimba ceva în rutina mea și a ta.

Dorul de El să-ți cuprindă inima!